Drop Down MenusCSS Drop Down MenuPure CSS Dropdown Menu

Recenzie Mare Tranquillitatis – Katja Millay


„Fostul copil minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul: identitatea, spiritul, dorința de a trăi, să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.”
Pasajul de mai sus si sincer ,coperta, m-au facut sa cumpar Mare Tranquillitatis. Nu regret ca din zecile de carti pe care mi le doream din librarie am cumparat-o fix pe aceasta.
Povestea are ca protagonisti doi adolescenti care au trecut prin multe greutati si faptul ca s-au intalnit a fost cel mai bun lucru care le se putea intampla. Sufletele lor s-au vindecat impreuna.
Traume, secrete, durere, izolare..nu e deloc o carte cu un subiect care sa te faca sa zambesti dar nu o poti lasa din mana. Iti doresti sa afli ce se va intampla iar autoarea iti da indicii in doze mici pe parcursul romanului pentru a te mentine interesat.
Cele doua personaje principale sunt profunde, puternic conturate iar povestea lor te poate incarca emotional. Totusi, intalnirea lor schimba putin aceasta drama constanta si aduce o raza de speranta, aduce acel fir narativ trist intr-o zona mai lejera.
John mi-a placut foarte mult,  Nastya a fost un personaj cu care m-am obisnuit putin mai greu pana am inceput sa il indragesc. Am avut o frustrare destul de lunga cu faptul ca refuza sa vorbeasca atunci cand simteam ca chiar era nevoie de o replica din partea ei. Odata ce am ajuns sa ii aflu povestea aceasta tacere a fost mai usor de inteles.
Nu vreau sa dau prea multe detalii in recenzie...e o poveste foarte captivanta, dureroasa dar incarcata cu speranta spre mai bine.  Din punctul meu de vedere merita citita si recitita. Nu o ratati!:)
Citat preferat : „Mă uimește cât de mult se tem oamenii de ce se poate întâmpla pe întuneric, dar nu se gândesc mai deloc la siguranța lor din timpul zilei, de parcă soarele ar oferi vreun soi de protecție supremă fată de toate relele din lume. Nu e așa. Tot ceea ce face e să-ți șușotească, liniștindu-te cu căldura lui, înainte de a te trânti cu fața-n jos în țărână. Lumina zilei nu te apără de nimic. Relele se întâmplă tot timpul;nu așteaptă până după cină.”
5 din 5 stele pentru Mare Tranquillitatis  de  Katja Millay

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu